Ce spun cititorii ?
“Am si eu ceva de marturisit”
Bogdan,
..am si eu ceva de marturisit..
Azi am primit mesajul legat de cartea pe care "o traiesti" scriind.. (de la
Marina)In cursul zilei n-am apucat sa citesc nimic.. si bine am facut ca n-am
inceput pentru ca riscam sa fiu data afara de la Allianz dupa numai o
saptamana de munca.. :-)) (am reusit sa-mi schimb radical cariera..)Am inceput sa citesc in metrou.. in drum spre casa.. si am ajuns fara sa-mi
dau seama la capatul liniei desi trebuia sa cobor cu doua statii mai
devreme.. M-am reintors.. dar am omis (again) statia unde trebuia sa
cobor.. asa ca - in final - am luat taxiul.. :-))
Dupa ce am terminat de citit mi-am dat seama ca taximetristul se indrepta
spre RIN Central.. in loc de RIN Grand Residence..
Anyway.. n-a fost nici o suparare.. :-))Nu pot spune ce mi-a placut mai mult.. povestea in sine.. stilul in care
scrii.. sinceritatea absolut uimitoare.. Mi-e clar, insa, ca toate acestea
la un loc m-au facut sa uit de spatiu si timp..............Sincer.. lectura a fost atat de placuta, captivanta si surprinzatoare.. incat traseul n-a fost deloc lung (ba dimpotriva.. caci d'asta am uitat unde sa cobor..) iar patania cu taxiul a fost clar din vina mea: cu ochii pe marturisirile tale (citite pe telefon) n-am mentionat decat RIN (fara adresa).. :-))
Dupa ce terminasem de citit capitolul 2 si m-am trezit in drum spre alt RIN.. singurul meu regret a fost ca n-am si capitolul 3, 4, 5... 21..28.. etc. In seara aia as fi fost in stare sa ma plimb in zig-zag prin tot Bucurestiul cu riscul falimentului personal dar cu o singura conditie: lectura sa continue.. :-))
Astazi am riscat sa citesc capitolul 3 la birou.. si am trimis link-ul "marturisirilor" si noilor colegi (inclusiv sefei 😉 ). Desi ei nu te cunosc.. cei care au apucat sa citeasca au avut comentarii de genul: "super-tare!", "chiar e real?", "ce curaj nebun", "un IT-ist care scrie asa bine? probabil il ajuta un om de litere".."il cunosti personal?" :-)) .. aici marturisesc ca m-am inrosit de mandrie.. si am regretat ca nu mai am mesajul pe care ti l-am trimis atunci cand ai plecat din HP - pentru a demonstra ca te cunosc 🙂 ..(la cateva saptamani dupa ce ai plecat mi-a crapat calculatorul si am pierdut toate datele..)
Cu acordul tau - voi trimite aceste marturisiri si altor cunoscuti.. sa se poata bucura, surprinde, emotiona sau, poate, chiar sa se recunoasca in anumite experiente corporatiste..
Marturisesc ca simt o usoara frustrare ca n-am toata cartea acum.. :-)) dar
imi voi face un obicei sa verific zilnic aparitia noilor capitole..Iti multumesc pentru o surpriza absolut memorabila..
Alice
“Imi place ca nu ai stigmatizat viata corporatista”
Buna Bogdan,
Raspund la intrebarea ta vis-a-vis de cum ne place cartea pana acum. Eu ti-am mai trimis un feedback si reiterez faptul ca imi place ce ai scris. Inainte de a citi primul capitol ma gandeam ca poate vei supara anumite persoane cu aceasta idee insa modul in care ai descris toate situatiile de business si de fun, a fost unul corect si echidistant, etic si de bun simt. Asa incat nu are cum sa supere pe nimeni.
Folosesti un limbaj simplu si pe intelesul tuturor in asa fel incat aceasta carte va putea fi citita nu numai de corporatisti, care desigur isi au insusit limbajul de „romgleza” cum ai spui tu, insa si de cei care lucreaza in afara corporatiilor sau de cei inca tineri care aspira la viata corporatista.
Imi place de asemenea faptul ca nu ai stigmatizat viata corporatista, i-ai devoalat partea negativa explicand ce este rau in acest concept corporatist dar in acelasi timp ai povestit si lucrurile bune si distractiile de care am avut parte, ai dat „hint-uri” cum se poate supravietui in aceasta jungla, ce capcane trebuie evitate si ce „butoane magice” trebuie apasate pentru a rezista intr-o corporatie si pentru a-ti cladi o cariera de success. Pentru ca sunt oameni care au trecut prin acest sistem, au rezistat si chiar le place aceasta viata, nu ar concepe sa faca altceva. Deci a spune ca e corect sau gresit a fi corporatist nu este ceva ce noi putem decide unilateral, chiar daca avem aceasta experienta. Co totii suntem diferiti si ceea ce noua nu ne place, pentru altii este un vis implinit. De aceea spun ca modul echidistant in care ai pus problema este unul corect si de aceea sunt sigur ca foarte multi iti citesc gandurile in special pentru ca si-au dat seama de acest echilibru din ceea ce ai scris pana acum, si anume faptul ca tu nu vrei de fapt sa stigmatizezi viata corporatista ci sa impartasesti din experienta ta spunand lucrurilor pe nume, cu bune si cu rele, si de o maniera eleganta, in asa fel incat nimeni sa nu se simta ofensat.
De aceea, imi place ceea ce scri. Bine, eu poate sunt si putin subiectiv, traind alaturi de tine mare parte din aceste experiente. Lecturez cu mare placere subiectele tale pentru ca imi place sa-mi aduc aminte de trecut, atat de lucrurile bune cat si de cele mai putin bune. In felul asta constientizez mai bine trecutul, inteleg anumite lucruri, de ce s-a intamplat asa si nu altcumva. Este si pentru mine, ca si pentru tine, o introspectie a trecutului. Rareori avem ocazia si timpul sa intelegem lucrurile care ni s-au intamplat iar cartea ta este o ocazie minunata.
Din propria experienta am invatat ca daca iti doresti ceva cu adevarat, nu trebuie sa te opresti pana cand nu-ti atingi telul. Nu intreba prea mult in jurul tau pentru ca vei auzi o mie de motive pentru care nu ar trebui s-o faci si poate ca multe dintre ele sunt juste. Insa cand vei fi ajuns la capat, vei auzi aceleasi voci felicitandu-te pentru reusita si pentru success. Este cred in firea oamenilor sa te opreasca din drum in loc sa-ti sufle in panze. Te incurajez asadar sa mergi mai departe si sa-ti publici cartea atunci cand e gata. Voi pune si eu umarul la asta si voi dona cu mare placere o suma pentru a-ti indeplini dorinta ca aceasta cate sa vada candva tiparul.
Numai bine si success in continuare!
Florin
“Ce-mi place insa cel mai mult este combinația sublimă dintre emotie si echilibru!”
'Neata Bogdan,
Cred ca toate se întâmplă când trebuie să se întâmple.
Desi m-am culcat la 2 noaptea, m-am trezit pe la 5:30 cu o dorința de reprimat in a citi cap-coada din "mărturisiri". Am mai încercat de cateva ori dar sorții mi-au fost potrivnici (ca sa ma exprim elegant).
In fine, aveam un mare gol in stomac pt ca n-am tinut pasul cu tine (tu cu scrisul, eu cu cititul).
Iata-ma asadar la capătul a mai bine de o ora ce citit cu nesaț, pe nerasuflate! Senzatia? Fabuloasă, de nedescris! Ai un stil Bogdane, absolut minunat! Fluid, autentic, cald, omenos ... o rara avis daca ma intrebi pe mine, avand in vedere ca nu este vb de un exercițiu fictional ci de viață si de trairi reale, ale tale, nu inchipuiri.
Ce-mi place insa cel mai mult este combinația sublimă dintre emotie si echilibru! Felicitari! Ai avut o idee geniala! Cred ca ceea ce faci va avea succes!
Dar cel mai important cred, este marele cadou si pana la urma mostenirea pe care o vei lasa generatiilor viitoare.
Sunt ca un catzel retras undeva in fundul curtii, cu osul sau, cu ceva carne (inca) pe el. Si-l tot rod pe indelete, avand grija sa nu pierd nici o picătură din savoarea pe care mi-o poate oferi fiecare "lipaiala"! 😉
In alta ordine de idei, cum spuneam la inceput, cred ca lucrurile se "coc" cand, sau mai ales cum trebuie, nu cum vrem noi.
Am realizat astfel (chestie care cred ca ti-am spus-o la un moment dat) ca proiectul nostru ar trebui pornit/gandit in jurul "martusirilor". Mai aproape de spiritul si stilul cartii. In care tu esti "începutul si sfârșitul", fara invitati, ci prin participarea/implicarea activa a celorlalți. Eu voi fi doar un provocator mai putin vizibil, care se declanseaza doar in circumstanțe determinate.
Cred ca asa trebuie procedat. Detalii cand ne vedem, la telefon, cand poti.
Sunt foarte fericit c-am ajuns "la zi". Si nu în ultimul rand, ca ti-am scris acest mail. 🙂
Doamne ajuta!
Lucian
Lasa un comentariu pentru Bogdan