“Ce-mi place insa cel mai mult este combinația sublimă dintre emotie si echilibru!”
‘Neata Bogdan,
Cred ca toate se întâmplă când trebuie să se întâmple.
Desi m-am culcat la 2 noaptea, m-am trezit pe la 5:30 cu o dorința de reprimat in a citi cap-coada din “mărturisiri”. Am mai încercat de cateva ori dar sorții mi-au fost potrivnici (ca sa ma exprim elegant).
In fine, aveam un mare gol in stomac pt ca n-am tinut pasul cu tine (tu cu scrisul, eu cu cititul).
Iata-ma asadar la capătul a mai bine de o ora ce citit cu nesaț, pe nerasuflate! Senzatia? Fabuloasă, de nedescris! Ai un stil Bogdane, absolut minunat! Fluid, autentic, cald, omenos … o rara avis daca ma intrebi pe mine, avand in vedere ca nu este vb de un exercițiu fictional ci de viață si de trairi reale, ale tale, nu inchipuiri.
Ce-mi place insa cel mai mult este combinația sublimă dintre emotie si echilibru! Felicitari! Ai avut o idee geniala! Cred ca ceea ce faci va avea succes!
Dar cel mai important cred, este marele cadou si pana la urma mostenirea pe care o vei lasa generatiilor viitoare.
Sunt ca un catzel retras undeva in fundul curtii, cu osul sau, cu ceva carne (inca) pe el. Si-l tot rod pe indelete, avand grija sa nu pierd nici o picătură din savoarea pe care mi-o poate oferi fiecare “lipaiala”! 😉
In alta ordine de idei, cum spuneam la inceput, cred ca lucrurile se “coc” cand, sau mai ales cum trebuie, nu cum vrem noi.
Am realizat astfel (chestie care cred ca ti-am spus-o la un moment dat) ca proiectul nostru ar trebui pornit/gandit in jurul “martusirilor”. Mai aproape de spiritul si stilul cartii. In care tu esti “începutul si sfârșitul”, fara invitati, ci prin participarea/implicarea activa a celorlalți. Eu voi fi doar un provocator mai putin vizibil, care se declanseaza doar in circumstanțe determinate.
Cred ca asa trebuie procedat. Detalii cand ne vedem, la telefon, cand poti.
Sunt foarte fericit c-am ajuns “la zi”. Si nu în ultimul rand, ca ti-am scris acest mail. 🙂
Doamne ajuta!
Lucian
