“Am si eu ceva de marturisit”

Bogdan,

..am si eu ceva de marturisit..
Azi am primit mesajul legat de cartea pe care “o traiesti” scriind.. (de la
Marina)

In cursul zilei n-am apucat sa citesc nimic.. si bine am facut ca n-am
inceput pentru ca riscam sa fiu data afara de la Allianz dupa numai o
saptamana de munca.. :-)) (am reusit sa-mi schimb radical cariera..)

Am inceput sa citesc in metrou.. in drum spre casa.. si am ajuns fara sa-mi
dau seama la capatul liniei desi trebuia sa cobor cu doua statii mai
devreme.. M-am reintors.. dar am omis (again) statia unde trebuia sa
cobor.. asa ca – in final – am luat taxiul.. :-))
Dupa ce am terminat de citit mi-am dat seama ca taximetristul se indrepta
spre RIN Central.. in loc de RIN Grand Residence..
Anyway.. n-a fost nici o suparare.. :-))

Nu pot spune ce mi-a placut mai mult.. povestea in sine.. stilul in care
scrii.. sinceritatea absolut uimitoare.. Mi-e clar, insa, ca toate acestea
la un loc m-au facut sa uit de spatiu si timp…………..

Sincer.. lectura a fost atat de placuta, captivanta si surprinzatoare.. incat traseul n-a fost deloc lung (ba dimpotriva.. caci d’asta am uitat unde sa cobor..) iar patania cu taxiul a fost clar din vina mea:  cu ochii pe marturisirile tale (citite pe telefon) n-am mentionat decat RIN (fara adresa).. :-))

Dupa ce terminasem de citit  capitolul 2 si m-am trezit in drum spre alt RIN.. singurul meu regret a fost ca n-am si capitolul 3, 4, 5… 21..28.. etc. In seara aia as fi fost in stare sa ma plimb in zig-zag prin tot Bucurestiul cu riscul falimentului personal dar cu o singura conditie: lectura sa continue.. :-))

Astazi am riscat sa citesc capitolul 3 la birou.. si am trimis link-ul “marturisirilor” si noilor colegi (inclusiv sefei 😉 ). Desi ei nu te cunosc.. cei care au apucat sa citeasca au avut comentarii de genul: “super-tare!”, “chiar e real?”, “ce curaj nebun”, “un IT-ist care scrie asa bine? probabil il ajuta un om de litere”..”il cunosti personal?” :-)) .. aici marturisesc ca m-am inrosit de mandrie.. si am regretat ca nu mai am mesajul pe care ti l-am trimis atunci cand ai plecat din HP – pentru a demonstra ca te cunosc 🙂 ..(la cateva saptamani dupa ce ai plecat mi-a crapat calculatorul si am pierdut toate datele..)

Cu acordul tau – voi trimite aceste marturisiri si altor cunoscuti.. sa se poata bucura, surprinde,  emotiona sau, poate, chiar sa se recunoasca in anumite experiente corporatiste..
Marturisesc ca simt o usoara frustrare ca n-am toata cartea acum.. :-)) dar
imi voi face un obicei sa verific zilnic aparitia noilor capitole..

Iti multumesc pentru o surpriza absolut memorabila..

Alice