Capitolul 9: Romania la wintergames

  

Dupa ce m-am intors acasa din Davos mi-am trecut pe lista mea de actiuni din agenda: „Romania va participa in anul 2007 la HP Wintergames ca tara independenta”. Colegii mei trebuiau sa vada ce se intampla la Wintergames dar mai ales Romania trebuia sa fie vizibila si prezenta acolo. Acolo printre celelalte tari, cu nume sonore si cu oameni care debordau de incredere in ei.

Desi era vorba doar de un joc al zapezii nu a fost deloc simplu. Am spus in capitolul anterior ce inseamna acronimul EEM si din ce tari era formata aceasta regiune. Mai intai a fost destul de complicat sa conving organizatorii jocurilor din HP ca EEM nu este o tara si ca Romania este. Ca EEM nu are steag dar Romania are. Rosu, galben si albastru.

Apoi trebuia sa formez o echipa. O echipa care trebuia sa indeplineasca simultan mai multe criterii: (1) trebuia sa fie un numar mare de fete chiar daca nu schiau toate pentru ca in juriu erau multi baieti si se puncta foarte mult atmosfera creata si atractivitatea, (2) baietii trebuiau sa fie puternici, cu mult simt al umorului si mai ales sa tina la bautura, (3) citiva baieti si fete chiar trebuiau sa stie sa schieze, (4) echipa trebuia sa poata face repetitii, sa cante, sa invete rolurile, sa croiasca costumele, sa construiasca recuzita. Si pentru toate astea trebuiau sa poata sa-si aloce timp in afara programului. In afara programului intr-o corporatie inseamna un mare sacrificiu personal pentru ca programul de zi cu zi te impingea sa lucrezi pentru HP pina pe la 7-8 seara. Si apoi trebuia sa fii in forma pentru repetitiile la Wintergames. Deci aveam nevoie de oameni cu o mare doza de disponibilitate si dorinta sa intre in acest joc. Un joc care pina la urma s-a transformat intr-un proiect veritabil. Marina a preluat rolul de comunicator cu organizatorii de la nivel european. Eu am voluntariat pentru rolul de project manager. Cami comunica intern repetitiile si sarcinile fiecarui participant si tinea socoteala cu cheltuielile la care participam toti. Ramona, Mishu, Florina, Flavia, Ruxi, Mihai, Radu, Gabi, Marius, Radu, Claudiu si Razvan erau mai mult sau mai putin talentati la ski dar sigur erau buni actori si cantareti.

In martie 2007 ne-am deplasat la Engelberg, tot in Elvetia, toata echipa Romaniei formata in mare parte din cei de mai sus. Am zburat tot pina la Milano si de acolo am inchiriat doua masini printre care o dubita mare. Am plecat cu o zi mai devreme ca sa ne acomodam cu pirtiile de acolo si cu locul. Engelberg era un orasel cochet si extrem de curat dar probabil ca asta se poate spune despre orice loc din Elvetia. Numai ca la prima urcare ne-am cocotat in varful varfului, acolo era ceata si nu prea vedeam pe unde mergem iar Mishu, o schioare foarte experimentata de altfel, nu a vazut bine pirtia si a reusit sa-si suceasca piciorul intr-un morman de zapada. Extrem de eficienti baietii de la salvamont acolo. Doar i-au dat cu o crema si au facut-o pe Mishu ca noua dupa ce ea urlase de durere la inceput.

In anul 2007 Romania a primit sa joace ca poveste: Cartea Junglei. Am inceput sa ne uitam la desenul animat cu cateva luni inainte. Si apoi sa selectam scene pe care am putea sa facem o constructie care sa atraga. Pina la urma am gasit o scena de cateva minute cu parada elefantilor la care se ataseaza si Mowgli.  La un moment dat elefantul opreste intregul sir si ii aliniaza prin comanda „La stan-ga”. Legat de scena asta am facut un scurt scenariu cam cum ati vazut la Divertis in urma cu mai multi ani cand inca nu se despartisera. Apoi am adaptat cateva intrebari si raspunsuri comice dar care erau foarte relevante in contextul problemelor pe care le avea HP-ul la acea vreme cu diviziile de produse si servicii. In spate rula o proiectie cu scena din desenul animat si mixat peste ea erau subtitrate dialogurile noastre, in limba engleza bineinteles. Sincronizarea noastra trebuia sa fie perfecta. Doar ca o problema tehnica a facut sa avem imagine la proiectia din spate dar sa nu avem sunet. Chiar si asa s-a vazut ca era ceva foarte muncit si am primit multe felicitari. Dar nici un premiu. Numai ca cineva din juriu mi-a spus ca anul asta e primul an cand participa Romania si daca si la anul vom avea o reprezentatie tot atat de buna s-ar putea sa ne trezim pe podium. Nu se referise doar la reprezentatia de 7 minute. Totul contase. Ne facusem tricouri cu personajele din Cartea Junglei, schiasem cu fulare tricolore, aveam si tricouri suplimentare rosii inscriptionate pe spate foarte mare: Romania. Aveam steag. Inca nu aveam un imn.

Abia in 2008, un an mai tarziu, cand jocurile s-au organizat in Lermoos-Biberwier, Austria, ne-am facut imn din hitul „Dragostea din tei” cantat de O-Zone. Si cu asta am devenit vedetele de la Wintergames. Radu a venit cu o chitara electrica care i-a ridicat pe toti in picioare si Romania a fost tara care i-a urcat pe toti pe mese in 2008 cantand furibund chestia aia cu „Maiahi, maiaho”, cu „Picaso” si cu „Ti-am dat bip” pina din nou a venit directorul localului si ne-a invitat sa intram intr-un club unde nu ne puteam urca pe nimic, era doar parchet.

Iar spectacolul nostru de 7 minute din anul 2008 a fost Scufita Rosie (Red Riding Hood in engleza). Am facut un super spectacol. Un show de zile mari. Totul se intampla intr-un ring de box. In cele 4 colturi, in loc de stalpi care sa tina corzile erau doi baieti si doua fete. Baietii purtau niste peruci crete foarte verzi si foarte mari si dresuri maro. Ati ghicit: erau trunchiul si coroana copacilor ca doar Scufita Rosie mergea prin padure ca sa ajunga la casa bunicii. Fetele erau imbracate doar cu pelerine rosii. Aveam doua scaune in cele doua colturi opuse ale ringului si pe Ruxi care era arbitru in mijloc.

Trei fete sexi, Marina, Ramona si Cami, incaltate si imbracate doar cu cizme inalte de piele si pelerine rosii anuntau rundele de box cu niste panouri mari pe care scria: Round 1, Round 2, Round 3 si se deplasau in ring asa cum ati vazut la galele de box. Fiecare runda avea muzica ei si noi ne sincronizam la fractiune de secunda intrarile, iesirile si mai ales caderile in lupta. Asta dupa saptamani de repetitii. Aditzu crosetase o coloana sonara de zile mari.

In Runda 1 se lupta Bunicuta cu Scufita Rosie. Bunicuta era Radu, chitaristul imbracat intr-o camasa de noapte alba cu batic si ochelari de pensionar. Scufita Rosie era Mihai. Si era tot in rosu, cu o pelerina imensa rosie si cosulet.  Scufita Rosie castiga aceasta runda. Scena facea aluzie la inghitirea companiei Digital de catre Compaq, fuziune care a avut loc in 1998-1999 dar inainte de intrarea mea in Compaq si la care eu nu am participat. Dar multi colegi de acolo participasera. Pe un ecran in fundal era scris in clar ca lupta este intre Digital si Compaq si castigatorul este Compaq.

In Runda 2 se lupta Scufita Rosie cu Lupul si castiga Lupul. Lupul era Gabi. si avea un tricou pe care sigla HP era modificata in Wolf (Lup in engleza) dar pastrand forma literelor si culoarea. Lupta asta facea aluzie la fuziunea dintre Compaq si HP unde HP devenise castigator, fuziune pe care am descris-o in capitolul 4. Pe un ecran, in spate, din nou era scris in clar ca in runda 2 se lupta Compaq si HP. Si e binestiut ca HP castiga runda.

In Runda 3 se lupta Lupul cu Vanatorul. Vanatorul eram eu si ma imbracasem intr-un costum cu vesta, pantalon si palarie din piele intoarsa cum vedeti in zona Tirolului din Austria. Aveam si pusca. Aici pe ecran am pus intai un semn mare de intrebare si apoi am declarat ca lupta este intre HP si IBM. Initial a castigat vanatorul, adica IBM. Lucru care nu s-a intamplat in realitate. Inca. Dar apoi cade in ring si vanatorul si astfel toata industria de IT este la pamant. Moarta. Toti eram culcati la pamant. La momentul asta juriul si spectatorii erau in picioare si aplaudau frenetic.

A urmat Darth Vader cu sabia electrica care renaste intreaga industrie de IT. Vader era Mishu si avea toata recuzita inclusiv sabia stralucitoare de la fiul ei. Nu puteam sa incheiem intr-o nota negativa. Eram o corporatie americana asa ca l-am introdus pe Vader in poveste. Si Vader e cel care salveaza lumea. Culmea.

In final, cand toata lumea era in picioare si toata sala urla, fetele au scos dintr-o pungulita bine ascunsa cate o pereche de chilotei rosii si au aruncat cu ei in juriu. A fost cel mai bun spectacol al acelui an si numai faptul ca Romania nu are infrastructura necesara si pirtiile generoase, a facut sa nu fim declarati castigatori.

Am suferit un pic si apoi ne-a trecut. Toata lumea a vrut sa se pozeze cu noi costumati pentru spectacol. Am fost motzul petrecerii ce a urmat. Fabulos. Radu i-a exasperat cu chitara. Si acum mi-l aduc aminte cum s-a suit pe bar, imbracat in bunicuta cu camasa de noapte si batic. Si apoi cu chitara i-a terorizat cu acordurile lui. Si ei nu stiau ca noi veniseram cu o zi mai devreme si Radu exersase cu chitara intr-o alta cabana unde i-am chinuit chiar rau pe ceilalti turisti. Acolo proprietara era o mamica ce abia nascuse. A doua zi la micul dejun, dupa o noapte in care fumasem, bausem si cantasem pina dimineata chiar mi-a fost rusine de femeia aia care inca ne mai zambea si ne-a spus: „Ei nu-i nimic, ati stat doar o noapte”.

Dar Martie 2008  chiar a fost un moment de glorie in care Romania a castigat respectul tarilor din jur. Si a fost si ultimul an in care eu am participat la HP Wintergames. In anul urmator, 2009, mi s-a pus in vedere de catre HR ca am decis discretionar echipa care a reprezentat Romania, am restrictionat accesul unor angajati din alte departamente, in special un departament oarecum independent numit GEBOC si mi s-a cerut sa nu mai monopolizez acest concurs si sa fac o comisie care sa decida obiectiv cine este indreptatit sa participe la Wintergames. Eu am refuzat.

In martie 2009 am organizat un fel de wintergames dar independent complet de multinationala HP si strict privat. Si am plecat o echipa adevarata, formata numai din colegi de la HP Romania, intr-un satuc uitat de lume din Germania dar foarte aproape de Garmisch-Partenkirchen. Minunat ne-am simtit impreuna in Mittenwald. Si nu a fost nevoie de comisie ca sa ne adunam sau sa decidem cine e indreptatit sa mearga.


Spre urmatorul capitol ⇒


1 comment

  • Eugen Vijoli

    Proiectul vostru a reusit , Bogdan.
    In primul rand cred ca viziunea voastra a depasit valoarea brand-ului corporatist reprezentat , capitalizand mai mult pe brand-ul de tara si al vostru personal.
    Succesul vostru real (mai mult informal )nu a avut de a face cu spiritul corporatist. Dar scorul ( rezultatul formal ) final a fost generat la finalul competitei, tot dupa regulile corporatiste,.
    Pe plan local HR-ul nu a facut decat sa aplice regulile jocului ….nepunand nici de aceasta data in frunte team-ul si oamenii, ci doar reguli fara fond .
    Initiativa voastra a fost laudabila , iar experienta traita acolo a meritat din plin, pentru voi, as a team…..

    “Well Done”

Leave a Reply

%d bloggers like this: