Capitolul 4: Fuziune cu artificii

Cred ca nu exagerez daca spun ca toata lumea a auzit de gigantica fuziune dintre cei doi colosi ai IT-ului: Hewlett-Packard si Compaq. Dar cum au fost traite momentele acelea vei vedea in continuare. Pentru ca in spatele fuziunii au fost oameni, emotii si scene. Unele parca rupte din filme.

In Compaq Romania era CGM (Country General Manager adica Director General pe tara) Mihai Pascadi. Iar Mihai avusese un foarte bun prieten, coleg de liceu, coleg de facultate, prieten de familie, Calin Tatomir. Spun „avusese” pentru ca totul s-a naruit la fuziune. In realitate ei condusesera firma Compaq intr-un fel de tandem glorios pentru ca relatia lor era extrem de puternica si pentru ca se completau reciproc perfect. Mihai era un introvert foarte echilibrat si procedural iar Calin era omul care trebuia sa faca show si sa fie permanent in lumina reflectoarelor. Nici un alt membru din Board (echipa de conducere) nu putea concura cu aceasta relatie si complementaritate a lor.

Dar cand s-a anuntat fuziunea s-a stricat si prietenia pentru ca au vrut amandoi sa devina CGM in noul HP ce lua nastere prin fuziune. S-au certat atat de rau si s-au luptat atat de tare ca sa cucereasca aceasta pozitie incat au introdus in joc si elemente din viata lor privata: sotiile … si nu numai. Mai mult decat atat, Compaq-ul s-a transformat intr-un camp de lupta. Colegii mei se ocupau exclusiv cu discutarea aliantelor: „eu sunt cu Mihai, eu sunt cu Calin, tu cu cine esti ?” Firma era divizata si nu mai functiona absolut nimic. Noi ne comportam ca la gradinita. Asta era atmosfera inceputului de an 2002.

La vremea aceea aveam un director regional Matti care avea in subordine si Romania. Lui Matti noi ii spuneam „I cannot accept this!”pentru ca atunci cand ii prezentai un plan cu cifre (forecast) si el nu era de acord cu cifrele tale spunea invariabil: „I cannot accept this!” si trebuia sa le refaci imediat. Circula la vremea aceia o poveste in care Calin s-ar fi urcat in avion si plecase sa se intalneasca cu Matti pe o plaja unde era omul in concediu, la Cuca Macaii (a se citi Nisa), ca sa il convinga ca el este omul potrivit pentru a prelua conducerea. Asta facea parte din strategia lui Calin de a invinge si nu m-ar mira sa fie perfect adevarata.

La un moment dat ma suna Matti si vrea sa discutam 30 de minute despre cei trei candidati la pozitia de CGM. Din partea HP candida Radu Enache iar din partea Compaq candidau Mihai si Calin. Initial i-am spus lui Matti ca nu sunt pregatit pentru discutia asta, chiar nu eram dar nici nu doream sa port o astfel de conversatie cu Matti. Mi se parea o mizerie. La a doua discutie chiar asta i-am spus ca mi se pare o mizerie tot acest spectacol si apoi am pus pe lista punctele tari si slabe atat ale lui Calin cat si ale lui Mihai fara sa indic un favorit. Pur si simplu nu puteam. Apoi a fost anuntat Radu Enache. Castigase. Acum daca ma uit in urma, cam in toate tarile din Est a fost numit cel care provenea din HP si ma gandesc ca probabil tot Radu ar fi fost numit si daca nu ar fi existat lupta dintre Mihai si Calin. Dar as fi preferat sa nu asist la asa ceva si ei sa ramana prieteni.

Dar acel moment mai poate fi rememorat si ca o „clipa norocoasa” a lui Radu Enache. Zic „clipa norocoasa” pentru ca multi ani mai tarziu am aflat o poveste care patrunde mult mai adanc in detaliile momentului. Calin nu a candidat de la bun inceput si pe lista de candidati au fost initial doar Mihai din Compaq si Radu din HP. Intr-o zi Calin primeste un telefon de la Matti in care afla ca Matti urma sa il anunte pe Mihai Pascadi ca noul CGM in noul HP. Calin se grabeste si urca in biroul oval al lui Mihai. Ii spuneam biroul oval pentru ca noi ne aflam in sediul Compaq din Str. Stefan Iulian si cladirea avea un corp cilindric lipit de corpul standard patratos. In biroul oval Calin il felicita pe Mihai si ii da vestea cea buna. Mihai insa ii cere lui Calin mai multa obedienta in viitor, in noul HP, cu argumentul ca a avut destula libertate si flexibilitate pina acum dar acum va fi o echipa mult mai numeroasa si ideea de tandem trebuie tinuta mai in afara ochilor tuturor angajatilor. Calin nu inghite asa ceva mai ales ca el este cel care l-a adus pe Mihai in corporatie si cel care l-a facut CGM in Compaq…. si incepe cearta. Calin il suna pe Matti si ii spune ca isi da demisia daca il anunta pe Mihai a doua zi, apoi se urca in avion si pleaca la Nisa. Acolo il anunta pe Matti ca isi depune si el candidatura. Matti amana anuntarea lui Mihai. Numai ca toate aceste detalii nu pot sa le confirme decat cei ce le-au trait adica Matti, Mihai sau Calin. Si in final tot Radu Enache a castigat.

A venit ziua in care Radu Enache trebuia anuntat oficial in fata tuturor colegilor. Nu aveam nicio indoiala ca el va fi numit dar inca ne mai tachinam si ne mai jucam cu intrebarea: „Pe cine o sa ne puna ?” Ne-am adunat toti angajatii intr-o sala imensa si ne-am conectat in America pentru ca urma sa ne vorbeasca  chiar Carly Fiorina, CEO-ul noului HP si de fapt artizana acestei fuziuni. O femeie extrem de puternica si curajoasa. Unii am avut loc pe scaune, altii nu. Sala era arhiplina. Atmosfera tensionata. Eram in data de 23 mai 2002.

Intai a vorbit Carly despre aceasta zi istorica in industria IT-ului. Avea dreptate si retraiesc si acum senzatia aia ciudata ca am fost partas la un moment unic. Apoi Antero Saren, un director regional finlandez care a stat in pozitie pentru foarte scurt timp, l-a anuntat pe Radu Enache, nu era o surpriza. Si apoi au inceput sa se urce pe scena si altii. La un moment dat a luat microfonul Calin. Intai a laudat aceasta fuziune dintre cei doi giganti pe care a declarat-o ca un vis mai vechi al lui si care uite ca tocmai s-a indeplinit. Apoi a mai lungit vorba cu fel de fel de tiribombe in care l-a felicitat pe Radu, a prezis viitorul noului HP ca unul absolut stralucit si deja ne cam plictisisem. Cand eram pe punctul sa-mi zic in barba ca ce naiba l-a apucat pe Calin ca nu se mai opreste, vad ca scoate o foaie de hartie si spune: „Si in final aceasta este demisia mea!” Am vrut sa sar in sus si sa aplaud frenetic dar bine ca m-am abtinut in ultimul moment. Uneori e bine sa te mai si abtii. A urmat un moment lung de tacere si apoi cineva i-a luat microfonul lui Calin. Radu era evident iritat de acest moment la care nu se astepta. Eu l-am recunoscut pe Calin, era el. El in carne si oase si facuse aceea zi sa devina chiar unica.  Lui Calin i s-a interzis imediat accesul in cladire si nu a mai putut sa-si ia nici lucrurile personale. Colega noastra Marina de la receptie era disperata ca nu mai stia de ordinele cui trebuie sa asculte, cine are voie si cine n-are voie sa intre in cladire.

Calin a plecat si a infintat firma Cabinetul Calin Tatomir, mai tarziu CCT si apoi mai multe alte firme. In  Cabinetul Calin Tatomir a declarat ziua de 23 mai un fel de zi nationala, zi libera pentru toti angajatii ca sa comemoreze exitul sau spectaculos. Prin 2008 sau 2009 a revenit in lumea corporatista ca CGM la Microsoft dar nu mai era asa cum il stiam eu cand era prieten cu Mihai. Nu a empatizat cu oamenii lui din subordine la Microsoft si prin 2011 s-a reintors in antreprenoriat. Cand nu empatizezi cu oamenii, corporatia ii indeamna pe oameni la delatiune si delatiunea scoate managerii afara din corporatii. Poate am sa vorbesc si despre acest subiect intr-un alt capitol. In plus lumea corporatista se schimbase intre timp.

Mihai a incercat o cu totul alta strategie. La aceea vreme si chiar si azi se obisnuieste ca cei care au avut pozitii de CGM si trebuie sa le paraseasca, dar nu din motive evidente de lipsa de performanta, sa fie numiti pe o pozitie regionala mai putin manageriala si mai mult functionareasca. Noi o numeam „avansare laterala” si functioneaza bine daca ai multi ani de corporatie. Mihai a incercat sa ramana in sistem. Chiar si pe o pozitie inferioara. Dar nu a reusit. Contextul de atunci nu i-a fost deloc favorabil. In schimb a primit un pachet de exit consistent care in termeni corporatisti se numeste „Golden parachute”. Mihai si el a infiintat firma Avantera si s-a dedicat foarte mult domeniului care ii placea: procesele de business si procedurile de lucru. A ramas la fel de echilibrat.

Cei doi nu stiu sa se fi impacat vreodata.

Odata cu demisia lui Calin si exitul lui Mihai au inceput sa-si gaseasca portite de iesire si alti manageri din fostul Compaq. Asa a plecat la scurt timp trioul celebru Claudiu Florica, Dragos Nicolaescu si Miruna Cojanu la Fujitsu. Eu am ramas in HP pina in 2010 adica inca 8 ani dupa spectacolul cu artificii al lui Calin.

Radu Enache a fost CGM-ul HP-ului multi ani in continuare, pina in 2014 cand s-a pensionat si pot sa afirm ca este cel mai lung mandat de CGM din IT pe care il cunosc eu. Una din calitatile care l-au mentinut atat de mult a fost ca a evitat sa genereze conflicte deschise si a fost un maestru in folosirea butoanelor si a jocului in culise.


Spre urmatorul capitol ⇒


15 comments

  • Theodor STANESCU

    Dintr-o perspectiva mai larga – am fost cu totii actori intr-o transformare mult mai mare decat ce s-a petrecut in organizatiile din Romania, periferice si relativ lipsite de importanta pentru corporatie. Noi am fost implicati emotional foarte tare, deoarece eram tineri, activi, ambitiosi, plini de energie si martori ai schimbarii din Romania.
    Dimensiunea si momentul transformarii insa a fost probabil un pic uitat. Anuntul oficial privind “merge-ul” sau “clipa cand soarecele a mancat pisica” mi-a parvenit prin CNN in dimineata de 4 Septembrie 2001, la 6 dimineata cand am deschis televizorul. Fusese dat oficial in USA in dupa amiaza zilei de 3, insa era deja dupa miezul noptii la Bucuresti (diferenta de fus orar este de 10 ore), deci stirea era proasptata (iata aici anuntul original: http://www8.hp.com/us/en/hp-news/press-release.html?id=230610#.VSJEcE0cQ5s).
    Iar pentru mine acesta a doua schimbare a inceput cu un mesaj foarte pozitiv – un SMS de la Daniel Necula care imi spunea “Doru ! stii ca vom fi din nou colegi?” (vazuse si el buletinul de stiri matinal).
    S-a comentat mult atunci – insa doar pentru scurt timp, deoarece filmul schimbari din cele doua companii – a fost eclipsat public de tragedia din 11 Septembrie 2001 (9/11 attack).
    A fost ceva gen revolta din Budapesta vs. Criza Canalului de Suez … nimeni nu a mai avut timp de noi, lumea avand altceva mai important de discutat.

  • Ioana

    Draga Bogdan,

    Te felicit pentru iesirea din sistem, a fost o decizie minunata ! Cu siguranta te vei redescoperi si vei realiza lucruri frumoase, vei fi “tu”, pentru tine si pentru ceilalti, nu doar un buton manevrat in functie de interese.
    “Sistemul” ne anihileaza personalitatea si ne creaza dependenta.
    Astept cu nerabdare capitolele urmatoare!

  • Mihai Pascadi

    Initial nu am dorit sa comentez dar poate ca e util.

    Regret faptul ca privita cu alti ochi situatia
    a fost perceputa ca o lupta “grotesca” si ca
    a generat polarizare in organizatie.

    In niciun caz decizia
    nu s-a luat la Bucuresti si
    nu s-a luat pe baza unui vot de popularitate
    deci framantarea din organizatie a fost un consum sufletesc inutil si o pierdere.

    Cu ceva mai multa intelepciune, ar fi trebuit
    sa fi venit impreuna cu Calin in fata tuturor si
    sa explicam acest lucru pentru a reduce efectele nocive.
    Dar n-am fost suficient de intelepti.

    In fond, e firesc ca cineva sa aspire si oricine are dreptul sa depuna o candidatura.
    Asta (intr-o lume ideala) n-ar fi trebuit sa genereze tensiuni.
    Oricum, as inlocui cuvantul grotesc cu “trist”.

    Sunt si cateva elemente de “legenda” (pe care Bogdan le si marcheaza ca atare) in text
    dar sunt detalii si sunt nesemnificative dupa atatia ani.

    Legat de corporatii in general, exista suficiente motive pentru care sa le admiram
    si la fel de multe motive pentru care sa le detestam. Cultura organizatiei conteaza enorm.
    Cum performanta exceptionala nu exista fara pasiune, trebuie sa fim cu totii atenti inainte de a
    ne pune sufletul pe tava unei corporatii. La un moment dat, aproape fara exceptie, vom avea de suferit.

    Nici eu n-am scapat de decizii pe care a trebuit sa le iau desi nu credeam in ele dar erau “impuse” direct sau indirect.
    Imi pare rau pentru acele decizii.

    Inchei cu un gand cald si bun pentru toti fostii mei colegi si va asigur ca peste toate,
    aminitirile mele din acele timpuri sunt predominant frumoase.

  • GhP

    pagini scrise cu „sange si lacrimi” scrie o cunoscatoare…
    bun si asta de motto!

  • Leo

    Continua, continua, foarte interesant!

  • Vlad Valter

    Bogdane,
    Este interesanta “evolutia” corporatista in Ro prin prisma experientelor tale.
    O mare majoritate ar inclina spre a defini lumea corporatista oarecum “internationalista” si “uniforma” independent de tara si corporatie.
    Cu toate ca regasesc o serie de numitoare commune cu experienta mea (cum ar fi butoanele de exemplu) pot afirma ca asa cum in anumite tari factorul uman, performanta si realizarile profesionale (sa nu-ti vina sa crezi!!!) sint luate in considerare in luarea unor decizii majore (promovare, “golden handshake” etc), in alte tari, mediul corporatist este o balta cu rechini (care se accentueaza cu cat avansezi mai mult in piramida) in care indifferent de prietenii, aliante, samd, trebuie sa fii alert in permanenta, pentru ca in orice moment te poti trezi cu un cutit in spate de la cine te astepti mai putin.
    In principiu (si nu vreau sa generalizez totusi) generatia noastra a fost crescuta si educata cu alt tip de valori (chiar daca s-a intimplat in regimul ala nenorocit) si de aceea ne este oarecum greu sa ne “adaptam” la acest sistem cainesc daca facem parte din el.
    Dar pina la urma, chiar trebuie sa ne “adaptam”?
    Ma bucur ca ai putut si ai avut curajul sa “iesi” din sistem. Si mai mult, citind rindurile tale, ma bucur ca ai “redevenit” acel Bogdan (mai bine zi Cerbu) care a fost inainte sa “intre”.
    Astept cu mare interes urmatoarele capitole…

  • George Beza

    Lupta dintre cei 2 fosti colegi de liceu (si prieteni )mi se pare grotesca ,ca sa nu folosesc un cuvant mai dur.
    Eu din ce tin minte (poate ma insel)nu a fost chiar o fuziune intre cei 2 giganti,ci o “preluare prin absorbtie”a Compaq de catre HP.
    In cazul asta si un nestiutor in ale corporatiilor ar intui ca “jupan”sau CGM va fi numit cel de la HP.
    Dupa umila mea parere a fost o sforarie mare pentru decapitarea conducerii Compaq.
    Bine ca nu ai pus botul la ea.Toate cele bune,

    Haripa

  • Tani

    Eu am venit dupa un an de la aceste evenimente. Interesant e ca nu am avut informatii clare cum a fost fuziunea in RO. Oricum e tare. Bravo Bogdan. Iddea e ca pana la urma omul sfintzeste locul si corporatia la fel….cum spuneai mai sus butoanele, contextul, actiunile, perceptiile si informatiile celor ce iau decizii, influentele, emotiile, ….parerea mea e ca astea tin mai mult de oameni si mai putin de corporatie in sine. Pe la IBM lucrurile stau cam tot la fel…am trecut si eu pe acolo, dar intr-un moment de pionierat corporatist…

  • irina s

    imi place cum le dezvalui personalitatea celor de la varf. Inchid ochii si imi imaginez scena. Pe alocuri cinematografica :).

  • Cosmin Vilcu

    Felicitari, Bogdan, atat pentru episodul de astazi cat si pentru curajul si rabdarea de care dai dovada.

  • Anca-Marina Calin (Teodoru)

    Da, totul este spectaculos si te indeamna la apriga si rapida citire. Pe Mihai si Calin ii stiu din scoala generala. In tot ce scrii este vorba de succes si decadere, fapte petrecute cu rapiditatea venirii unui val…Am insa si unele necunoscute: ce prima mai mult? – butonul magic sau greutatea CV-ului? Cand se producea o schimbare majora (conducere sau fuziune) oamenii erau informati de motivele luarii unor hotarari majore? Li se dadeau explicatii?
    Ceea ce citesc scris de tine are in capul meu o imagine: gheata incalzita de flacarile unui foc…
    Am in cap un gand ce nu este foarte concret inca referitor la un volum, un proiect cu bataie mai lunga, iti spun cand mi se limpezeste gandul. Cert este ca ar fi frumos sa ramana scris undeva mai mult decat pe un blog sau site!!!

    • Bogdan Popescu

      Greutatea CV-ului conteaza numai la decizia de angajare, atat. Apoi conteaza multe altele: butoanele, contextul, actiunile, perceptiile si informatiile celor ce iau decizii, influentele, emotiile, ….

      Niste explicatii sunt date intotdeauna dar asta nu inseamna ca aveau intotdeauna un continut consistent, multe explicatii erau un fel de praf in ochi ca sa se justifice o decizie care in realitate era fie emotionala fie politica.

      Sa-mi povestesti cand esti pregatita despre proiectul cu bataie lunga.

  • Horia B.

    “Unii am avut loc pe scaune, altii nu. ”
    E buna de motto pentru acest capitol…

  • Adelina

    spumos!

Leave a Reply

%d bloggers like this: